Nofrio Si Deve Tirare
Farsa di
Giovanni De Rosalia
© 1919
Casa Editrice Biblioteca Siciliana
226 Lafayette St.  N.Y.

 Personaggi:
Nofrio
Filomena
Teresa
Nino
Don Totò

Occorre:  Alcune monete, un cucchiaio da tavola avvolto in un pezza di carta, una forchetta.

ATTO UNICO

Una strada.  Due case ai lati della scena.

SCENA 1.a
DON TOTÒ, indi TERESA

Don Totò.  (uscendo dall’ultima quinta della destra dell’attore ed andando alla porta di sinistra, chiama:)  Teresina, Teresina!

Teresa.  Chi voli, don Totò?

Don.  Dimmi quanto ti devo dare per la biancheria che mi hai stirato durante questa settimana.

Ter.  Tri liri e sittantacincu.

Don.  Così poco?  Oh, ma queste tue belle mani meritano dippiù!  Ti voglio dare cinque lire.

Ter.  Don Totò, ci àiu ditta tanti voti ca nun vogghiu un sordu cchiù di quantu mi spetta.

Don.  Sì, lo so:  ma io ti voglio bene.

Ter.  E semu a lu solitu!

Don.  Ma quando ti deciderai a volermi un poco di bene?

Ter.  Mai!  Ci dissi avant’ieri ca iu sugnu maritata.

SCENA 2.a
FILOMENA e DETTI

 Filomena.  (uscendo dalla porta di destra)  Ah! Ah! Cca c’è lu pispisuni chi ci veni a purtari li dinari a la stiratrici!  Ma chi furtuna chi hanno certi genti!  Idda travagghia, e si la passana bona!

Ter.  Don Totò, mi àvi a fari lu piaciri di nun parràrimi cchiù di sti cosi, vasinnò finisci ca ci lu dicu a me’ maritu!

Don.  No, no; non lo dire a tuo marito!  Senti, io me ne vado, e tornerò più tardi, e spero che mi dirai di sì.  A rivederci, anima mia (via).

Fil.  (da sè) Ah, ci dissi: anima mia!  Dunca veni a diri ca già c’è qualchi cosa!

Ter.  (da se, guardando Filomena)  Oh, cca c’è la ‘nvidiusa!

Fil.  (parlando a stuzzicare)  Chistu è lu picchì ‘ntra certi famigghi c’è l’abbunnanza; picchì ci sunnu chiddi chi portanu li dinari a l’anima mia!

Ter.  (da sè)  Ora accumencia a murmuriari.

Fil.  I mariti si nni vannu a travagghiari, e li muggheri… abbasta, nun vogghiu parrari picchì sugnu prudenti!

Ter.  Cu’ cui stati parrannu vui?

Ter.  Siccomu parrannu taliàstivu la me’ casa… e dicistivu:  Ci sunnu chiddi chi portanu li dinari a l’ànima mia!

Fil.  E chi ci siti vui sula chi aviti a chiddi chi vi portanu i dinari?

Ter.  Sintiti, si vui nun la finiti di parrari a rimmèstiri, qualchi vota vi fazzu pigghiari dispiaciri!  E finitila di essiri invidiusa!

Fil.  A mia diciti ca sugnu invidiusa?  Bah, facitimi stu piaciri!  Iu sugnu ‘na fimmina onesta!

Ter.  E chi senti diri?  Ti staiu dicennu sta attenta comu parri sai!  Vasinnò ti scippu sti quattru capiddi chi hai ‘ntesta!

Fil.  A cui?  A mia?

Ter.  A tia; a tia!

Fil.  E fammi vidiri comu mi li scippi!

Ter.  Lu voi vidiri?  (si slancia contro Filomena e si azzuffano).

SCENA 3.a
NOFRIO, NINO, e DETTE

 Nino.  (frapponendosi e dividendole)  Eh! Eh! Chi ci fu?

Nofrio.  Chi spignò lu munti?

Fil.  (adiratissima)  A mia mi tira li capiddi?

Nino.  (in tono da spavaldo)  E cu’ fu ca s’arrisicò di tiràriti li capiddi?

Fil.  Chidda!  Chidda!

Nino.  (guardando Nofrio con aria minacciosa)  E va beni!

Nof.  (impaurito)  Teresina, trasemunninni ca cca fora friddu fa!  (costringe Teresa a ritirarsi con lui).

Fil.  A mia mi dici ca mi tira li capiddi!  A mia!

Nino.  (imperativo)  Basta!  Ora ca si sugnu iu nun àvi a parrari cchiù nuddu!

Fil.  Iu nun parru cchiù, ma tu m’ài a fari dari sudisfazioni, e dda strafalària s’àvi a pentiri di avìrimi misu li manu di supra.  Ora stissu tu ti chiami a lu maritu, e ti lu porti a lu largu!

Nino.  Nun c’è bisognu ca mi lu dici tu chiddu chi àiu a fari!  Unn’è lu cuteddu?

Fil.  ‘Nta lu casciuni di lu cantaranu!

Nino.  Trasemu dintra; mi vaiu ad armari, e poi cu chidd’amicu nni la videmu ‘nta li facci (viano).

SCENA 4.a
TERESA e NOFRIO

 Ter.  Unn’è?  Unn’è chidda chi mi dissi strafalaria?

Nof.  (rimanendo sulla porta pauroso)  Veni cca!  Trasi dintra!  Limitamu!  Cu’ fici fici!

Ter.  Cu’ fici fici?  E tu cridi ca la cosa avi a finiri accussi?

Nof.  E comu àvi a finiri?

Ter.  A dda curtigghiara ci àiu a ‘nzignari l’arucazioni.

Nof.  Ma chi vo’ fari?

Ter.  Senti chi ài a fari: ora tu ti chiami a so’ maritu, ti lu porti a lu largu, e dda putiti raginnari!

Nof.  E pi ragiunari c’è bisognu di irinninni a lu largu?

Ter.  Sicuru!  Si v’aviti a fari qualchi tirata!

Nof.  Tirata di chi?

Ter.  Di cuteddu!

Nof.  Armicorpeddecullati!  Ma lassa iri mugghiruzza mia!

Ter.  Chi è?  Lassa iri?  Allura tu accussì la fai rìspittari a to’ muggheri?  Camina dintra ca ora ti dicu chiddu chi ài a fari!

Nof.  Abbasta ca nun parramu di cuteddu!

Ter.  (trascinandolo con sè)  Camina!

SCENA 5.a
NINO e FILOMENA

 Nino.  Tu statti dintra ca iu ora mi chiamu a l’amicu, sacciu zoccu àiu a fari!

Fil.  Làssami stari cca!

Nino.  Nonsignura!  La fimmini ‘ntra sti cosi nun ci ànnu a tràsiri!

Fil.  Mi nni trasu!  Vogghiu vidiri zoccu sa’ fari!  (via in casa).

Nino.  (si avvicina alla casa di Nofrio, camminando con aria da spavaldo)  Ameco!

Nof.  (di dentro)  Ah?

Nino.  Col prommisso, vi vorria priare!

Nof.  (c.s.)  A mia?

Nino.  Gnursi!

Nof.  (a.s.)  Va beni, va beni!  Natra vota!

Nino.  No!  Ora vi divo parrari.

Ter.  (di dentro)  Nofriu, nesci:  va vidi zoccu voli ddu beddu spicchiu!

SCENA 6.a
NOFRIO e DETTO

 Nof.  (timido)  Chi vuliti?

Nino.  Dunca, vostra muggheri li fatti soi nun si li voli fari, e metti in cruci a me mugghieri!

Nof.  (bonariamente)  Sapiti, fimmini sunnu!

Nino.  E già!  Chistu ci dissi a me’ muggheri; ci dissi:  Vuatri fimmini nun passati quannu ci sunnu l’omini!

Nof.  (con leggera tremarella)  Chi è?

Nino.  S’avi a fari lu discursu ‘nta di nuatri nomini.

Nof.  Quali discursu?

Nino.  Iu sugnu a cavaddu mittitivi a cavaddu puru vui, e caminati cu’ mia!

Nof.  Ma chi avemu a ghiri luntanu?

Nino.  No!  Cca vicinu!

Nof.  E allura c’è bisognu di mittirinni a cavaddu?

Nino.  Bah!  Senza babbiari!  Iu v’aspettu cca vicinu a lu chianu di l’Ammaciuni, e dda putemu fari lu discurseddu.

Nof.  E picchì stu discurseddu nun nni lu facemu cca?

Nino.  Cca nun po’ èssiri, picchì a li vuci putissinu curriri li carrubbineri!

Nof.  E iddu nuatri chi avemu a parrari forti?

Nino.  Vi staiu priannu ca aviti a veniri a lu chianu di l’Ammaciuni.  Vi dugnu lu tempu di mittìrivi a cavaddu!  Nun mi faciti aspittari assai picchì iu sugnu cavuru di ciriveddu! (via).

Nof.  (afflitto)  Ora viditi chi bella jurnata chi m’agghiurnò!

SCENA 7.a
TERESA e DETTO

 Ter.  Nofriu, ci parrasti?  Ti facisti a sèntiri?  Vi lu dàstivu lu puntamentu?

Nof.  Si!  Nni avemu a vidiri a lu chianu di l’Ammaciuni, ma iu nun ci pozzu iri!

Ter.  E picchì?

Nof.  E unni lu trovu a st’ura un cavaddu?

Ter.  Picchì?

Nof.  Mi dissi:  Mittitivi a cavaddu ca v’aspettu!

Ter.  Ah!  Chiddu ‘ntinneva diri:  Mittitivi lu cuteddu ‘ntra la sacchetta!

Nof.  Quannu mai!  Chiddu parrau propriu di cavaddu!

Ter.  Di cuteddu!

Nof.  Di cavaddu!  Del restu chi ci duvissi iri a fari cu’ lu cuteddu?

Ter.  Pi ragiunari!

Nof.  E cu’ lu cuteddu si ragiuna?

Ter.  Sicuru!  Prima a’accumencia a ragiunari cu’ la vucca, poi siddu li ragiuni nun sunnu boni, si metti manu a lu cuteddu, e si cueta lu munnu!

Nof.  Si?

Ter.  Ora ti va’ pigghiu l’armatura e ci vai!  E ti fai ‘na tirata di chiddi comu voli la liggi!  (via).

Nof.  Ma c’è paura ca me’ muggheri è parenti di Minicu Chiantedda?  Ora viditi chi mi successi sta jurnata!  Ma comu?  Unu mancu l’affari soi si po’ fari?

SCENA 8.a
TERESA e DETTO

 Ter.  (con una forchetta)  Lu cuteddu nun l’àiu pututu truvari:  teccà, t’addifenni cu’ sta furchetta.

Nof.  E comu pozzu fari cu’ la furchetta?  Chiddu mi sfunna la caccamella!

Ter.  Ma si lu cuteddu nun l’àiu pututu truvari!

Nof.  Ma iu pi forza ci àiu a ghiri?

Ter.  Chiddu t’aspetta!

Nof.  Ma chiddu aspetta ca iu ci vaiu a cavaddu, tu mi ci manni cu’ la furchetta!

Ter.  Ancora cca si?

Nof.  Ora viditi chi m’àvi a succediri!  Quannu è ura di manciari, furchetti nui ci nni sunnu sempri lordi, ed ora ca nun è ura di manciari, c’è la furchetta pulita pi ghirimi a fari sfunnari la panza! (via).

Ter.  (ridendo)  Iu ci detti la furchetta picchì cu’ lu cuteddu lu putevanu arristari!  Chidd’àvutru sugnu sicura ca mancu ci duna ‘na zicchittata!  Chiddu parra, parra, ma poi nun è capici di fari mali a ‘na musca!  E la muggheri puru sarria bona, si nun fussi ‘nvidiusa!  Oh, cca è!

SCENA 9.a
FILOMENA e DETTA

 Fil.  Cca siti?  Siti cuntenti ca aviti ruvinatu la me’ famigghia?

Ter.  Vui siti la causa!  Li nostri mariti a st’ura si stannu tirannu e pi causa vostra!  Picchì vui aviti lu viziu di l’invidia!  Siddu vui nun fussivu invidiusa, iu vi vurria beni, e purrìamu macari addivintari cummari.

Fil.  Già, veru è!

Ter.  Pi vui manca!

Fil.  Iu sugnu pronta ad addivintari vostra cummari.

Ter.  E puru iu!  Intantu li nostri mariti cu’ sa’ siddu a st’ura annu finutu di tiràrisi.

Fil.  (spaventata)  Matruzza mia!

Ter.  Chi fu?

Fil.  Vostru maritu po’ fari mali a me’ maritu, ma me’ maritu nun ci po’ fari nenti a vostru maritu!

Ter.  E picchì?

Fil.  Picchì, siccomu iddu tinìa lu cuteddu ammugghiatu ‘ntra un pez zu di carta, iu, scantànnumi ca ci putìa dari qualchi cutiddata a vostru maritu, ci livavi lu cuteddu, e ‘ntra la carta ci ammugghiavi ‘na cucchiara!

Ter.  Pi daveru?  E allura nun vi scantati, picchì me’ maritu àvi ‘na furchetta!

Fil.  Oh, menu mali allura!

Ter.  Oh, sta vinennu me’ maritu.

SCENA 10.a
NOFRIO e DETTE

 Fil.  Don Nofriu, unn’è me’ maritu?

Nof.  Nun nni sacciu nenti!

Ter.  Ma tu ci isti a lu puntamentu?

Nof.  Ci ivi, ma iddu nun si fici truvari!

SCENA 11.a
NINO e DETTI

 Nino.  Iu vurria sapiri siddu àiu ad aspittari ancora!  Picchì nun aviti vinutu?

Nof.  Iu vinni; vui nun vi facistivu truvari!

Nino.  Ma si iu àiu statu sempri dda!

Nof.  Ed iu nun vi vitti!

Nino.  Allura iamunninni!

Nof.  Pi ora nun pozzu veniri.

Nino.  E picchì?

Nof.  Picchì àiu chi fari!

Nino.  Picchì vi scantati!

Nof.  ‘Nzirtàstivu!

Ter.  (fingendo di volere riaccendere la lite) – No, ca me’ maritu nun s’ha scantatu mai di nuddu!  Nofriu, facci vidiri cu’ si.

Nof.  E chi àiu a fari?

Ter.  Tira l’armatura!

Nof.  (mal volentieri)  E tiramu!  (mette fuori la forchetta dalla saccoccia).

Nino.  (si fa indietro, tira il cucchiaio avvolto nella carta)  Tira, carogna!

Nof.  (vedendo il cucchiaio)  Ma c’avemu a cunzari la tàvula?

Nino.  E com’è ca lu cuteddu addivintau cucchiara?

Ter.  Fu vostra muggheri chi vi lu canciau pi nun vi fari cumprumettiri.  Aviti a sapiri ca iu e vostra muggheri ficimu paci, e avemu addivintari cummari!

Nof.  (contento)  Pi daveru?  E nun nni avemu a tirari cchiù?

Nino.  Eh, ora ca li nostri muggheri ficinu paci, avemu a fari paci puru nuatri!

Nof.  Allura pozzu scinniri di lu cavaddu?

Nino.  Scinniti!

SCENA 12.a
DON TOTÒ e DETTI

 Don.  Teresina, lo vedi che sono ritornato?

Fil.  Cca è dda cosa lària ca fu causa di la nostra sciarra!

Nof.  Don Totò?  E picchì?

Fil.  Picchì iddu sta matina ci dissi a vostra muggheri:  Anima mia!

Nof.  E vassia s’arrisicau di diri anima mia a me’ muggheri?  (rifacendo le stesse mosse che Nino fece con lui)  Vassa si metti a cavaddu!

Don.  Per andare dove?

Nof.  Nni avemu a ghiri a fari ‘na tirata di cucchiara e furchetta!

Don.  Ma io…

Nof.  Ci staiu dicennu:  vassa si metti a cavaddu.

Don.  Io non ho cavallo!

Nof.  Vassa s’affitta un sciccareddu!

Don.  Ma vedete che io sono vecchio!

Nof.  E allura vassa si metti ‘ncarrozza!

Ter.  Nofriu, làssalu iri:  nun lu vidi ca sta trimannu tuttu?

Nof.  (facendo lo smargiasso) – Sangu di la Vicarìa!  Nun mi tiniti nuddu!  Tira, carogna!  (tira la forchetta)

Don.  (fugge atterrito)  Anime sante del Purgatorio!

Nof.  (ride)  Chiddu àvi lu stissu curaggiu chi àiu iu!  Ed ora basta!

Signuri gintilissimi

La farsa è già finuta;

Si cala lu sipariu

E Nofriu vi saluta!

FINE

 Return to Nofrio...
For the English translation, go to Art Dieli's Sicilian-American Theatre
page.