Nofrio Senzali di Matrimoniu
Farsa di
Giovanni De Rosalia
© 1919
Biblioteca Siciliana

Personaggi:
Nofrio
Amelia
Calogero
Filippo
Ettore
Pantasilea

ATTO UNICO

(Camera addobbata decentemente. Un tavolo a destra dell'attore con dei libri ed occorrente da scrivere. Due porte laterali. Comune in fondo. Delle sedie e delle poltrone).

SCENA I
CALOGERO, indi NOFRIO


Cal. (mettendo in ordine la camera). Si lu me' patruni nun mi duna li quarttru misati c'avanzu, mi nni vaìu! Ora viditi comu appi a nàsciri sfurtunatu iu: nun abbasta ca sugnu cunnannatu a fari lu sirvituri, ca mancu àiu ad essiri pagatu! Àvi cincu misi chi staiu cu stu patruni, e 'ntuttu nun m'ha datu chi la prima misata.
Nof.
(di dentro). Caloriu, Caloriu!
Cal.
Chi voli?
Nof.
(c.s.) Unni mi la mittisti la pinna a funtana?
Cal.
Dintra la cifunera!
Nof.
(fuori). La pinna a funtana, ti l'haiu dittu centu voti, mi l'hai a mèttiri supra lu cummudinu.
Cal.
Ma inveci di pinsari a sti cosi, pinsassi a li quattru misati c'avanzu.
Nof.
Caloriu, t'haiu dittu centu voti, ca sti discursi nun li vogghiu sentiri!
Cal.
Ma allura chi senti diri ca ci haiu a fari lu cammareri senza essiri pagatu?
Nof.
Chistu no! Cu' travagghia àvi dirittu ad essiri pagatu!
Cal.
E allura picchì nun mi paga?
Nof.
Caloriu, t'haiu dittu...
Cal.
T'haiu dittu centu voti ca sti discursi nun li vogghiu sentiri! Allura ci dicu ca siddu nun mi duna li quattru misati, mi nni vaiu!
Nof.
Ti nni vai? E avissi lu curaggiu di iritinni?
Cal.
Vassia 'ntuttu la prima misata mi detti...
Nof.
Chistu ti dimustra ca sugnu bonu pagaturi! Chi forsi t'haiu dittu ca nun ti vogghiu pagari cchiù?
Cal.
Mai!
Nof.
E dunca? Nun lu vidi ca di sti tempi nun veni nuddu 'ntra la mia agenzia pi maritàrisi?
Cal.
Ma pi essiri pagatu chi haiu ad aspittari quannu li genti si maritanu? Del restu li genti, pi maritàrisi, chi hannu bisognu di veniri nni vassia? Un picciottu vidi 'na picciotta, ci piaci, va nni lu patri d'idda e ci dici: "Mi la voli dari a so' figghia?" Si lu patri ci dici sì, e la picciotta è cuntenti si maritanu e nun si nni parra cchiù; chi ci trasi vassia?
Nof.
Tu nun sai chiddu chi dici, ed è pi chistu chi àvi tri uri chi parri senza cunchiudiri nenti! 'Ntra la mia agenzia generalmenti vennu li viduvi, o puru chiddi chi nun vonnu perdiri tempu a ghiri facennu l'amuri di cca e di dda.
Cal.
Sì, ma 'ntra cincu misi chi sugnu cca nun haiu vistu àvutru chi a dda signurina chi vinni aieri.
Nof.
Ora ca veni lu 'nvernu, vidrai quantu nni vennu!
Cal.
Sì, aspittamu chi veni l'invernu! (campanello dal di dentro).
Nof.
Va grapì, va vidi cu è!
Cal.
E ghiamu a gràpiri! (via dal fondo)
Nof.
Veramenti Caloriu nun àvi tortu! Ma chi ci pozzu fari? Nuddu si marita; la spisa va cara!
SCENA II
CALOGERO e detto indi FILIPPO


Cal. Trasissi, trasissi!
Fil.
Buon giorno!
Nof.
Buon giorno! Chi cosa disìdira?
Fil.
Mi hanno mandato qui dicendomi che lei sa combinare dei buoni matrimoni.
Nof.
Lei àvi a sapiri ca quantu matrimonii àiu cumminatu iu lu Signuri sulu lu sapi! S'avi a figurari ca 'na vota vinni unu chi sì vulia maritari la stissa ìurnata ma 'ntra ddu tempu c'era scarsizza di fìmmini, e siccomu chiddu avia dittu ca siddu nun ci truvava 'na mugghìeri dda stissa jurnata si sparava pigghiavi a me' soru e ci la detti!
Fil.
E non ce l'avrebbe una sorella per me?
Nof.
Mai! Una sula nni avia!
Fil.
Non fa niente! Vuol dire che mi procurerà una moghiettina adattata...
Nof.
Di quanti anni la voli?
Fil.
Sa, siccome io sono un poco avanzatello in età, la vorrei giovane, perchè si suol dire: "A gatto vecchio topolino tenero!"
Nof.
Àvi ragiuni! E si lei sapissi quantu belli picciotti chi àiu maritatu cu certi gattaruna... Iu nni àiu una pi li manu chi àvi vint'anni! Tennira comu un piru butiru! È sula; nun àvi nè matri, e si voli maritari cu unu chi sia riccu. Iu nun sacciu comu lei sta a dinari.
Fil.
Io sono ricchissimo! Posseggo dei palazzi!
Nof.
E allura la cosa è fatta! Scusassi, quanti anni àvi lei?
Fil.
Devo dire l'età giusta?
Nof.
E chi ci nni voli livari?
Fil.
Temo che trattandosi di una signorina di venti anni, l'età mia sia... un po'... un po'... non so so come vorrei dire: un po'...
Nof.
Putrefatta?
Fil.
Già!
Nof.
L'età s'àvi a diri giusta!
Fil.
Io ho cinquantatrè anni!
Nof.
Finìu di fari lu surdatu?
Fil.
Sì!
Nof.
Veramenti cinquantrì anni sunnu un pocu fora misura...
Fil.
Ma lei potrebbe dire alla signorina che io ho ventitrè anni...
Nof.
Suvaru! Lei trenta ci nni voli tagghiari?
Fil.
Io mi farò tingere i capelli!
Nof.
Mai! Nun po' essiri! Iu ci àiu a diri l'età giusta a la signurina, vasinnò chidda, doppu lu matrimoniu s'adduna ca pi maritu àvi 'na buttigghedda di Chinina Migone!
Fil.
E allora le dica la verità. Quando dovrò venire?
Nof.
Vinissi di cca a natra menz'ura, picchì iu l'aspettu di mumentu in mumentu.
Fil.
Se lei mi farà riuscire in ciò, le farò un regalo considevole.
Nof.
E chi mi rigala?
Fil.
Un biglietto da cento lire!
Nof.
Lassassi fari a mia! Riturnassi di cca a natra menz'una... anzi, no; aspittassi cca... Caloriu, fa tràsiri stu signuri dda dintra. (indica la porta a destra).
Cal.
Va beni! (Fil. E Cal. Viano).
Nof.
Centu liri! E cu' si l'aspittava ca sta matina in avia a fari st'affari? (a Cal. che ritorna) Caloriu, lu vidi ca lu Signuri nni mannò la pruvidenza a tia ed a mia? Lu sintisti ca mi rigala centu liri?
Cal.
Ma cui? Chistu? Ma quannu ci li duna sti centu liri?
Nof.
Quannu lu fazzu maritari cu dda signurina...
Cal.
Quali? Chidda chi vinni aieri? E vassaia cridi ca dda bella signurina si po' maritari cu chistu ca è cchiu làriu di mia e di vassia?
Nof.
Cca hai argiuni tu!
Cal.
Dunca lu vidi ca nun c'è nudda spiranza d'aviri li me' pìcciuli? Mannaggia! Ma vassia pi forza lu senzali di matrimonii àvi a fari? Canciassi arti!
Nof.
E chi avissi a fari?
Cal.
Facissi lu mastru d'ascia, lu muraturi, lu scarparu...
Nof.
Lu vidi? Ora sta parrannu assai; mi sta pirdennu lu rispettu...
Cal.
E vassia picchì nun mi paga? (campanello).
Nof.
Va grapi! (Cal. via mordendosi il dito). Tutti di 'na manera sunnu li sirvitura: vonnu essiri pagati.

SCENA III
CALOGERO, AMELIA e detto


Cal. Trasissi, trasissi, signurina. (introduce e via).
Ame.
(entrando) Buon giorno, signor Nofrio.
Nof.
Buon giorno a lei. S'assittassi; picchì àvi a stari aggritta una signurina bedda comu lei! (siedonno).
Ame.
Dunque, signor Nofrio, ha trovarto il marito per me?
Nof.
Lei, signurina, nascìu furtunata!
Ame.
Perchè?
Nof.
Picchì lu Signuri ci mannau un maritu ca mancu 'na rigina lu po' aviri!
Ame.
Davvero? È giovane? È bello? È ricco?
Nof.
Àvi palazzi!
Ame.
Ed è giovane e bello?
Nof.
Àvi certi palazzi ca sunnu 'na vera billizza!
Ame.
Ma è bello e giovane?
Nof.
Iu palazzi comu chisti nun nni àiu vistu mai!
Ame.
Lasci stare i palazzi per un momento; mi dica se è bello e giovane!
Nof.
(da sè) E cafudda! (forte) Signurina, la vera billizza e la vera giuvintù sunnu li dinari!
Ame.
Ho capito! È vecchio e brutto!
Nof.
No, pì chistu tantu vecchiu nun è!
Ame.
Quanti anni ha?
Nof.
Eccu, signurina, in quantu a l'anni nun si po' diri ca nn'àvi tantu asasi! (da sè) E mancu tantu picca!
Ame.
Ma quanti ne ha? Quaranta?
Nof.
Passati!
Ame.
Pure passati? E di quanto?
Nof.
Di trìdici anni!
Ame.
Cinquantatrè? Dio mio.
Nof.
Ma però l'anni li porta beni! Si lei lu vidi dici: Chistu nun àvi mancu vint'anni! Sapi picchì? Picchì 'ntra la facci è beddu assai!
Ame.
Sì, sarà bello, ma è sempre un vecchio!
Nof.
Signurina, si lu pigghiassi; picca po' campari!
Ame.
E già, così io dovrei rimanere vedova nel fiore dell'età! Senta se lei non mi può trovare un marito, io mi rivolgerò a qualche altra agenzia! (fa per andarsene).
Nof.
Aspittassi! (da sè) Mannaggia, nun sulu ca perdu la carta di centu liri di ddu scimiuni, ma perdu puru la senzalìa di chista! (forte) Signurina, giustu giustu lei capitau in un'epuca ca c'è la vera scarsizza di li giuvinotti! Dui misi 'nnarreri avìa a vidiri chi c'era cca 'ntra lu miu ufficiu! Avia pi li manu 'na trintina di giuvinotti di vint'anni l'unu chi si vulianu maritari; e tannu c'era scarsizza di fìmmini!
Ame.
E dove sono ora?
Nof.
'Na dicina li maritavi; sei si fìciru crunsunti; 'na pocu parteru pi la guerra, ed unu, nun putennu truvari di maritàrisi, si purtò la me' cammarera!
Ame.
Dunque? Che si conclude?
Nof.
Signurina, si lu pigghiassi a chistu ca la fazzu sparagnari!
Ame.
Il vecchio? Non sia mai!
Nof.
Sintissi, si si lu pigghia, inveci di dàrimi la senzalìa lei a mia, ci la dugnu iu a lei!
Ame.
Neppure per un milione!
Nof.
(da sè) Ragiuni àvi; cu' si l'àvi a pigghiari a ddu schippiuni?

SCENA IV
CALOGERO e detti


Cal. Signuri patruni, c'è un signuri chi ci voli parrari!
Nof.
Com'è picciottu o vecchiu?
Cal.
Picciottu, ed è un beddu figghiu!
Nof.
Menu mali! Lu Signuri mi lu mannau! Signurina, ora videmu siddu putemu addubbari cu chistu! Lu sapi chi àvi a fari? Si nni trasissi 'ntra dda cammara, ca quannu è ura la chiamu. (indica la porta di sinistra).
Ame.
(contenta) Si, vado! (nell'andare guarda verso la comune).
Cal.
Chi occhi pizzuti chi avi la signurina!
Nof.
Picchì, chi fici?
Cal.
Vulia acchicchiari a chiddu chi è dda dintra!
Nof.
Sì?
Cal.
Ma, nun arrivò a vidillu! Dunca, chi fa? La signurina si lu pigghia a ddu chippiuni?
Nof.
Dici ca nun lu voli picchì è vecchiu!
Cal.
Ma certamenti! Del restu, si chiddu era picciottu chi vinìa cca ad incummudari a vassia pi procuraricci 'na mugghieri? Ma si ci l'haiu dittu ca chistu nun è nigoziu chi frutta! E vassia avi lu curaggiu di pirmittirisi lu lussu d'aviri lu sirvituri?
Nof.
Caloriu, sta a lu to' postu, e rispetta la distanza chi c'è tra tia e mia.
Cal.
Chi distanza c'è? C'è la distanza ca vassia m'avi a dari quattru misati e sta jurnata mi l'àvi a dari, vasinnò ci fazzu a vidiri chiddu chi fazzu! Certamenti, senza pagallu puru in lu pozzu tèniri un sirvituri! Lu voli fari vassia lu sirvituri, ed iu fazzu lu patruni? Ah, nun ci cunveni? Abbasta, pi ora vaiu a fari tràsiri a chiddu; po' nni parramu! (via).
Nof.
Ch'è vastasu!

SCENA V
CALOGERO, ETTORE e detto


Ett. (entrando) Buon giorno! (Cal. introduce e via).
Nof.
Buon giorno! Chi cosa disìdira?
Ett.
Dica, può ella procurarmi una moglie su due piedi?
Nof.
Cu du' pedi? Picchì chi ci sunnu puru li mugghieri a quattru pedi?
Ett.
No; intendo dire, subito.
Nof.
Ah, già! E mi dicissi, lei quant'anni àvi?
Ett.
Ventisei!

SCENA VI
FILIPPO e detti


Fil. (spogendo la testa dalla porta) Scusi, signor Nofrio, è venuta?
Nof.
Ancora no!
Fil.
E a che ora viene?
Nof.
Pocu po' tardari!
Fil.
Mi raccomando; che sia presto! (via)
Nof.
(da sè) Avi primura stu mausuleu!
Ett.
Chi è quel signore?
Nof.
Unu chi si voli maritari!
Ett.
A quell'età, e con quella faccia?
Nof.
E lei avissi a vidiri chi bella signurina chi ci staiu priparannu! Vint'anni; e frisca comu 'na rosa!
Ett.
(a denti stretti) Giovane eh? Ma io non la voglio giovane! Io la voglio di età piuttosto matura; le giovani sono capricciose! Deve sapere che io ero fidanzato con una signorina di venti anni, bella ma capricciosa. La sera dovevo andare da lei alle otto precise, se ci andavo alle otto ed un minuto, mi teneva il broncio e non mi guardava neppure in faccia per tutta la serata. La lasciai circa quindici giorni addietro. Ieri seppi che essa si vuole maritare con un altro per farmi dispetto; ebbene, io voglio ammogliarmi prima di lei così essa creperà di rabbia. Può ella trovarmi, anche oggi, una donna di una quarantina d'anni? Anche una vedova! Sì, sono più contento sposare una vedova.
Nof.
Ma, sintissi, nun tutti li fimmini sunnu crapicciusi comu la so' zita! Iu àiu pi li anu 'na signurina di vint'anni ca è 'na santa.
Ett.
Niente! Non ne voglio più sapere di signorine! Una vedova anche che abbia diggià varcata la quarantina? Se lei mi può far trovare una vedova le regalerò duecento lire!
Nof.
(da sè) Mannaggia! Giustu giustu me' matri muriu! (forte) Ma, sintissi, chista chi ci propongu iu...
Ett.
Non sento delle ragioni! La voglio vedova e matura! Quella che mi vuole dar lei non è matura.
Nof.
Ma cu lu tempu si po' maturari!

SCENA VII
FILIPPO e detti


Fil. (sporgendo la testa) È venuta?
Nof.
Ancora no!
Fil.
Ma se non viene?
Nof.
Àvi a veniri pi forza!
Fil.
Mi raccomando, che sia giovaine! (via)
Nof.
Cu' la voli cotta e cu' la voli cruda! Chistu, si ci la trovu picciotta, mi duna centu liri, lei mi duna dui centu liri si ci la trovu vecchia! Iddu avissi a pagari cchiù assai di lei.

SCENA VIII
CALOGERO e detti


Cal. Patruni, c'è 'na signura...
Ett.
(con premura) È vedova?
Cal.
E chi sacciu.
Nof.
(a Cal.) Falla tràsiri!
Cal.
Sissignura! (via)
Nof.
(ad Ettore) Lei si nni issi dda dintra a fari cumpagnia a ddu signuri, ca ora viu sìddu chista è viduva, e poi ci lu sacciu a diri.
Ett.
Va bene! (via).
Nof.
Spiramu chi sia viduva!

SCENA IX
CALOGERO, PANTASILEA e detto


Cal. Trasissi, trasissi. (via).
Pan.
(entrando) Buon giorno!
Nof.
(da sè) Armi di li corpi decullati ch'è lària! (forte) Chi cosa disidira?
Pan.
Mi vorrei maritare!
Nof.
Sì? E picchì?
Pan.
Perchè una donna sola è esposta a mille pericoli! Il mondo, lei lo sa, è maligno ed io, per non far parlare più i maldicenti sul conto mio, mi voglio maritare!
Nof.
Scusassi, lei è viduva?
Pan.
No; io sono signorina!
Nof.
(da sè) E cu' si l'avìa a pigghiari a chista? (forte) Lei ci pinsau tarduliddu a vulìrisi maritari!
Pan.
Si suol dire: "Meglio tardi che mai!"
Nof.
Già!

SCENA X
CALOGERO e detti


Cal. Patruni, cu lu pirmissu di sta signura ci avissi a dari 'na priera.
Nof.
(a Pan.) Lei pirmetti?
Pan.
Sì!
Cal.
(piano a Nof.) Chi si dici?
Nof.
Di chi?
Cal.
Pìcciuli nni tràsinu sta jurnata? C'è la spiranza d'aviri li quattru misati?
Nof.
Ora videmu! Staiu circannu... spiramu!
Cal.
Vassia cerca di dàrimi li pìcciuli, vasinnò cca sta jurnata la fazzu finiri mali (via).
Pan.
(con curiosità) Che cosa le ha detto?
Nof.
Nienti; 'na cosa chi nun riguarda lei!
Pan.
Sì; io ho capito; mi vorrebbe lui! Ma io non lo voglio! È brutto!
Nof.
(da sè) Sì, picchì idda è bedda!
Pan.
Sa, il marito lo voglio giovane, e bello perchè se no i miei parenti non accontentiranno!
Nof.
Certu! O picciottu o nenti!
Pan.
Scusi, lei è ammogliato?
Nof.
Picchì lu voli sapiri?
Pan.
Perchè lei mi è molto simpatico!
Nof.
Sì? Mi dispiaci, signurina, ma sugnu zitu!
Pan.
Che peccato!
Nof.
Chi ci putemu fari! (cambiando discorso) Dunca, signurina, sapi, di sti tempi li giuvinotti sunnu scarsi e s'àvi adattari! Ora ci prisentu a unu chi si voli maritari cu 'na signurina; chistu è riccu, e lei farà un matrimoniu nummaru unu.
Pan.
(con premura) E dov'è?
Nof.
Ora lu chiamu. Lei nun s'àvi a fari vidiri tutta 'ntra 'na vota; si mitissi accussì. (la fa mettere con le spalle voltate alla porta dove sta Filippo) Nun si muvissi d'accussì ca ora lu chiamu. (va vicino la porta e chiama) A lei; vinissi cca.

SCENA XI
FILIPPO e detti


Fil. (uscendo) È venuta?
Nof.
Sì!
Fil.
È quella? Che bella personcina! Sta voltata perchè si vergogna!
Nof.
Già!
Fil.
Le posso parlare?
Nof.
Sì, ma senza avvicinarrisi! Ci parrassi di cca stessu!
Fil.
Signorina, questa è la prima volta che ho il bene di stare vicino a lei, e nel mio cuore sento un palpito che mi fa provare le ebbrezze del paradiso! Io per lei sarò un marito affezionato! La mia vita sarà intieramente legata a lei, e quando noi saremo vecchi... cioè, quando sarà vecchia... no... quando io sarò...
Nof.
(contrafacendolo) Cchiù putrefattu di chiddu chi sugnu...
Fil.
Vede, signorina, come io vicino a lei non so neppure parlare... Mi risponda con una parola d'amore, ed io sarò l'uomo più felice di tutto il mondo!
Pan.
(piano a Nof.) Gli rispondo?
Nof.
Sì; ma senza vutarsi ancora.
Pan.
Signore, questa è la prima volta che le mie orecchie odono queste dolci parole, e vorrei dire tante cose, ma il mio pudore di fanciulla non mi permette di aprirle intieramente l'anima mia! Il mio cuore batte...
Fil.
E pure il mio batte...
Nof.
(a parte) Si, pàrinu la campana di la Matrici e la campana di San Mattìu! Ma chi sunnu graziusi tutti dui!
Pan.
(piano a Nof.) Mi posso voltare?
Fil.
Signorina, posso avere la fortuna di mirare il suo viso d'angelo? Non mi privi di questo supremo bene in questo istante in cui si deve decidere del nostro avvenire; la prego, si volti...
Nof.
(battendo le mani) Unu, dui, e tri!
Pan.
(voltandosi repentinamente) Che? Mio cugino Filippo?
Fil.
Mia cugina Pantasilea?
Pan.
Ah! Ah! Dio mio! (sviene su di una sedia)
Fil.
Angeli santi del Paradiso! (sviene)
Nof.
E chi ci pigghiò a tutti dui? (chiamando) Caloriu! Caloriu!

SCENA XII
CALOGERO e detti


Cal. Chi ci fu?
Nof.
Fammi lu piaciri di pigghiari nanticchia d'acitu, ca a chistu dui ci vinni lu matruni!
Cal.
Iu acitu nun nni pigghiu a nuddu! Vogghiu li quattru misati! Comu ci l'haiu a diri ca vogghiu li quattru misati?
Nof.
Ma chista ch'è ura di parrari di misati? Nun sta vidennu ca chisti sunnu assintumati?
Cal.
E chi nni haiu a fari iu!

SCENA XIII
ETTORE e detti


Ett. (uscendo) Devo aspettare ancora? (vedendo i due svenuti) Che negozio è questo?
Nof.
(ad Ettore) Pi carità, signuri, m'aiutassi a fari arripigghiari a chisti!...
Ett.
Ma stanno dormendo?
Nof.
Mai!
Ett.
E allora?

SCENA XIV
AMELIA e detti


Ame. (uscendo) Ma vi siete dimenticato...
Ett.
(con grande meraviglia) Chi vedo? Amelia?
Ame.
(c.s.) Ettore quì?
Ett.
Che cosa sei venuta a fare in questo luogo?
Ame.
Non sono obbligata a dire a lei i fatti miei.
Ett.
Sei venuta quì per cercarti un marito? Donna capricciosa! Ebbene, anch'io son venuto quì per cercarmi una moglie, ma adesso voglio cambiare proponimento e ti dico che tu dovrai essere mia a qualunque costo! Anche a costo di ammazzare tutti in questa casa!
Nof.
E si, chistu ci manca puru! Ma inveci di sciarriarivi aiutamu a chisti dui ca mi pari ca mureru!
Ett.
(non gli bada continuando a parlare con Amelia) Donna infame!
Ame.
Uomo senza cuore!
Ett.
Traditrice!
Ame.
Spergiuro!
Nof.
Si, cafuddati! Caloriu, pigghia l'acitu, omu senza cori.
Cal.
A mia dici omu senza cori, grannissimu 'mbrugghiuni!
Nof.
Vastasu!
Cal.
Dispiratu!
Ett.
Perfida!
Ame.
Vile!
Nof.
Facchinu!
Cal.
Abbrucia pagghiuni!
Ett.
Ingrata! (calmandosi un poco)
Ame.
Disumano!
Nof.
Omu di bassa strazioni chi nun hai mancu rispettu davanti a dui poviri cadàviri!
Cal.
Iu vogghiu li quattru misati!
Fil.
(rinvenendo) Ah!
Pan.
(c.s.) Ah!
Nof.
Zittu ca arrivisceru!
Pan.
Cugino Filippo!
Fil.
Che vuoi, cugina Pantasilea?
Pan.
Che cosa sei venuto a fare qui?
Fil.
A cercare una moglie, e tu?
Pan.
A cercare un marito!
Fil.
Lo hai trovato?
Pan.
Sì!
Fil.
E chi è?
Pan.
Sei tu!
Fil.
Io?
Pan.
Sì! Non mi dicesti tutte quelle parole dolci?
Nof.
Eh, ragiuni àvi la signura Pantasilea! Signor don Filippu, stu matrimoniu s'àvi a fari! Unni la voli truvari 'na signurina megghiu di so' cucina?
Fil.
Lei ha ragione, ed io me la sposo!
Nof.
E don Filippu si situau cu Pantasilea! (ad Ettore e ad Amelia) Vuatri dui dunca èravu ziti, vi lassàstivu pi nenti e lu distinu vi purtau dintra la me' agenzia, veni a diri ca siti distinati ad essiri maritu e mugghieri.
Ett.
(rabbonito) Che ne dici, Amelia?
Ame.
Tu che ne dici?
Ett.
Io sono contento!
Ame.
Ed io pure.
Ett.
Ed allora, signor Nofrio, ecco le duecento lire che le avevo promesso. (dà delle carte moneta).
Fil.
Ed ecco le mie cento (c.s.)
Nof.
Dàtimi sti dinari, quantu ci li sbattu 'ntra la facci a stu vastasuni di lu me' sirvituri! Teccà; pigghiati li quattru misati chi avanzi, e vatinni di la me' casa.
Cal.
(prendendo il denaro) Sicuru ca mi nni vaiu! (via).
Nof.
Ed ora, signuri mei, si pozzu riciviri l'onuri, vi vogghiu invitari a pranzu cca 'ntra la me' casa: accittati?
Tutti.
Sì!
Nof.
Duranti lu pranzu vogghiu fari stu brìnnisi:

Mentri chi in vui s'affunddanu
D'amuri li pinseri,
A tutti quattru a tavula
Tegnu lu cannileri;
Ma si a sti matrimonii
Iu fici lu mizzanu,
Mi cridu miritevuli
D'aviri un battimanu!

-- FINE --


Translated into English by Joe Accardi and Art Dieli...
Return to Nofrio...
For the English translation, go to Art Dieli's Sicilian-American Theatre page.